Opinia CSJ vizînd intenţia de lichidare a instanţelor economice

Domnului Mihai Ghimpu

Preşedintele Parlamentului

 Republicii Moldova

Stimate Domnule Preşedinte,

Curtea Supremă de Justiţie a examinat proiectul de Lege nr. 1533 din 10.11.2009, pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (privind lichidarea instanţelor economice şi judecătoriei militare) şi Vă prezintă următorul aviz negativ, confirmat subsidiar prin Raportul de expertiză nr.408 din 03.11.2009 al Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei, efectuat la solicitarea Ministerului Justiţiei.

Ceea ce surprinde prin elaborarea şi propunerea modificării legislaţiei ce reglementează competenţa instanţelor judecătoreşti specializate este maniera arbitrară, apodictică şi dogmatică în care Ministerul Justiţiei poartă dialogul în chestiunea organizării judecătoreşti.

Proiectul de lege propus de Ministerul Justiţiei, ce are ca scop lichidarea instanţelor specializate – economice şi militare, reprezintă de fapt un pas înapoi şi nu va contribui la dezvoltarea sistemului judiciar din Republica Moldova, ba chiar mai mult poate deveni o frînă reală în dezvoltarea economiei naţionale şi o piedică în atragerea investiţiilor străine.

Conform programului de activitate „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare”, Guvernul şi-a asumat sarcina de creare a mecanizmelor eficiente ce ar garanta independenţa justiţiei şi respectarea drepturilor omului. Potrivit autorilor proiectului, acest scop poate fi atins prin lichidarea instanţelor judecătoreşti specializate (economice şi militare).  Asemenea abordare a problemei este supusă criticii, or, autorii proiectului nu au demonstrat că activitatea instanţelor, de exemplu a celor economice, are ca rezultat suprimarea independenţei justiţiei sau a drepturilor omului.

          În primul rînd, menţionăm că acest proiect a fost elaborat de Ministerul Justiţiei fără consultarea autorităţilor judecătoreşti. Însă, pornind de la prevederile art. 6 din Constituţia Republicii Moldova, potrivit căruia puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, considerăm astfel de consultaţii absolut necesare. Mai mult decît atît, pentru atingerea scopului ce şi l-a propus Guvernul de a garanta independenţa justiţiei, asemenea dialog cu  puterea judecătorească se prezumă a fi obligatoriu.

          În al doilea rînd, acest proiect, ce porneşte de la premise false, chiar dogmatice, este în contradicţie cu adevărul. Astfel, autorii argumentează că propunerea este determinată de „considerentul că judecătoriile specializate (mai ales cele economice) şi-au demonstrat în timp ineficienţa şi lipsa unei justificări logice”. Ministerul Justiţiei este prea informat ca să nu ştie şi să nu prezinte date statistice, care constituie unicul instrument de măsură a eficienţei instanţelor. Ca urmare, declaraţia Ministerului se prezintă ca o insultă în adresa instanţelor economice şi, implicit, a întregului sistem judecătoresc.

          De fapt, necesitatea şi numărul instanţelor judecătoreşti trebuie verificată şi apreciată doar la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care este unicul organ constituţional al autoadministrării puterii judecătoreşti ( fapt consfinţit în art.123 din Constituţie şi art.1 din Legea cu privire la consiliul superior al magistraturii), pornind de la numărul dosarelor examinate şi sarcina care-i revine unui judecător. Totodată calitatea trebuie verificată avînd la bază numărul hotărîrilor menţinute de instanţa ierarhic superioară precum şi celeritatea înfăptuirii actului de justiţie. Pentru a verifica eficienţa instanţelor judecătoreşti, urmează de prezentat tabloul executării hotărîrilor pronunţate de acestea. Însă, la capitolul „eficienţă” ne pomenim că trebuie să analizăm felul în care Ministerul Justiţiei îşi exercită atribuţiile, or, corpul executorilor judecătoreşti e subordonat acestuia din urmă. Astfel, pentru a spori eficienţa procesului judiciar, urmează a fi examinată eficienţa Ministerului Justiţiei în ceea ce priveşte executarea hotărîrilor judecătoreşti.

          Autorii invocă recomandările expertului Consiliului Europei – dlui judecător din Italia  Giacomo Oberto, care „a precizat că judecătorii specializaţi ar trebui să facă parte din întregul sistem al instanţelor de drept comun, decît din cîteva instanţe specializate ale acestuia, iar specializarea instanţelor de judecată ar trebui să fie efectuată conform principiului ramural”. Este de menţionat că, prin lege, instanţele economice sunt parte a sistemului judecătoresc al Republicii Moldova. În recomandarea citată nu vom găsi afirmaţii de genul: „judecătoriile specializate şi-au demonstrat ineficienţa” sau „specializarea nu are justificare logică”. Dimpotrivă, expertul, de altfel, şi autorii proiectului susţin ideea specializării judecătorilor.

În pofida celor arătate, autorii consideră că mai indicat pentru Moldova ar fi lipsa unor instanţe specializate. Argumentele principale:

1) în majoritatea ţărilor Europei de Vest nu sunt judecătorii specializate;

2) va fi mai comod agenţilor economici;

3) cele mai răsunătoare cazuri de condamnare de către CEDO sunt cauzele examinate de instanţele economice.

Aceste argumente nu sunt decît declaraţii false. Astfel:

          1. În realitate, în mai multe ţări din Europa de Vest instanţele specializate există şi nu se pune la îndoială necesitatea lor. Ba mai mult, specializarea instanţelor judecătoreşti în ţările economic dezvoltate priveşte domenii şi mai înguste. De exemplu, în Germania funcţionează mai multe tribunale specializate – pentru proprietatea intelectuală, pentru falimentul judiciar. Mai mult chiar, la nivel de instanţă supremă de justiţie, în Germania există cinci ordine de jurisdicţie: Curtea Federală de Justiţie, curtea Federală Administrativă, Curtea Federală a Muncii, Curtea Federală de Contencios şi Curtea Federală de Finanţe. În Franţa, curţile comerciale activează cu succes din 1987, astfel că în 1995 existau deja 227 de curţi comerciale şi 3500 judecători specializaţi în materie comercială. În Belgia, de asemenea, există curţi comerciale. În Suedia există tribunale specializate în dreptul muncii. La vecinii din Vest, în România din 2004 au fost înfiinţate mai multe tribunale comerciale – la Cluj, Piteşti, Braşov, Tîrgu Mureş. Reprezentanţi ai clasei politice şi ai Guvernului român, la inaugurarea Tribunalului comercial din Tîrgu Mureş au declarat ca, in acest mod, se face un pas în integrarea institutiei justitiei în standardele UE. La 02 august 2004 Ministrul Justitiei – Cristian Diaconescu şi cel al Integrarii Europene – Alexandru Farcas, la inaugurarea Tribunalului Comercial Argeş, prima dintre instantele specializate ce au fost înfiintate ca urmare a adoptarii Legii de organizare judiciară, au susţinut că este de aşteptat că înfiinţarea tribunalelor comerciale, precum şi specializarea magistraţilor în acest domeniu, inclusiv în ceea ce priveste cauzele care au ca obiect falimentul judiciar, să conducă spre o tactică unitară şi, implicit, spre creşterea încrederii oamenilor de afaceri români si străini. Şi la nivelul instanţei judecătoreşti supreme din România există această specializare , în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionînd secţii (colegii): civilă şi de proprietate intelectuală, comercială, de contencios administrativ şi fiscal, penală. Deci, în Europa, de fapt, se tinde spre specializarea magistraţilor şi nicidecum nu există tabloul ce încearcă să-l prezinte autorii proiectului. Mai mult chiar, însuşi Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, care prevede jurisdicţia instanţelor economice specializate, a fost avizat de Consiliul Europei, ca fiind în concordanţă cu standardele europene.

În majoritatea absolută a ţărilor din Europa de Est, de asemenea, există instanţe specializate. Dar, autorii proiectului ignoră tendinţele şi standardele europene, dorind să tranşeze pe loc problemele în Moldova prin lichidarea instanţelor specializate. Propunînd dogmatic lichidarea instanţelor economice, autorii cred că şi rezolvă problema. Dar, este cert că nu instanţele economice sunt cauza economiei degradate şi a altor necazuri ale Moldovei. Existenţa instanţelor economice în sistemul judecătoresc nu este nici cauza problemelor privind independenţa justiţiei şi apărarea drepturilor omului. Soluţia este în altă parte.

          2. Mai mult de 90% din litigiile economice au cel puţin o parte în proces un agent economic din mun.Chişinău. Aşezarea geografică a Republicii Moldova este de aşa natură, că în orice caz, agenţilor economici, care sunt implicaţi în litigii economice, le este mai convenabil , mai raţional şi mai rezonabil şă parcurgă distanţa, de exemplu, din Briceni în Chişinău, din Vulcăneşti în Chişinău şi înapoi decît să circule din Briceni în Vulcăneşti şi invers.

Este evident, că în cazul lichidării instanţelor economice se va începe un haos nemaipomenit atît în cadrul instanţelor judecătoteşti, dar mai ales în rîndul celor care practică afaceri economice, pentru că, indiscutabil, va fi necesară o perioadă de ani grei şi anevoioşi  de adaptare a judecătoriilor de drept comun la o categorie nouă de cauze. În asemenea situaţie, cauzele vor fi oare soluţionate mai rapid, mai eficient, fără greşeli? Cu siguranţă, că NU . Instanţele de drept comun, în prezent, sunt deja supraîncărcate cu dosare civile, de familie, locative, funciare,de muncă, de contencios administrativ, penale, contravenţii administrative şi de alt gen şi se confruntă cu o serie de probleme foarte serioase. Mai mult decît atît, activitatea instanţelor de drept comun este nu mai puţin criticată, inclusiv la nivelul jurisdicţiei europene. Categoria nouă de dosare va contribui oare la calitatea şi eficienţa actului de justiţie realizat de judecătoriile de drept comun? În aceste condiţii, care cauze urmează a fi examinate prioritar? Evident că cele penale, deoarece acestea ţin de libertatea persoanei. Deci, cauzele economice nu vor fi prioritare pentru instanţele de sector şi curţile de apel de drept comun. Asemenea rezultat va spori oare calitatea actului de justiţie în ansamblu? Răspunsul este evident nu. În sfîrşit, va fi oare mai comod pentru agentul economic care furnizează producţie pe tot teritoriul Republicii Moldova să-şi apere interesele în toate instanţele raionale, orăşeneşti din ţară? Precizăm că agenţi economici care distribuie marfa pe întreg teritoriul Republicii Moldova, de regulă, sunt din mun.Chişinău. Deci, comoditatea unor agenţi economici, puţini la număr şi cu sediul la periferii, urmează a fi asigurată din contul altora care reprezintă majoritatea agenţilor economici amplasaţi în centrul Republicii.

          3. Autorii consideră că cele mai răsunătoare condamnări la CEDO sunt cauzele examinate de instanţele economice. Deşi, ce este mai răsunător pentru un jurist adevărat: tortura unei persoane sau suma de bani impunătoare? În instanţele economice sunt examinate litigii cu sume impunătoare, respectiv, posibila eroare poate să producă impresie asupra unui cetăţean de rînd. Însă, pentru un jurist este importantă soluţia corectă, indiferent de sumă. Cazul „Oferta-Plus” răsună prin suma enormă, însă, care e esenţa acestui litigiu? CEDO a constatat că Statul trebuia să achite companiei datoria sa pentru energia electrică livrată. Însă, instanţele economice naţionale, tot la insistenţa statului, în persoana Ministrului Finanţelor au considerat că nu este suficient demonstrată datoria, refuzînd încasarea ei în mod repetat din contul statului. Această din urmă hotărăre, care a condus la condamnarea la CEDO, a fost adoptată în unanimitate la 12.07.2004 de Plenul Curţii Supreme de Justiţie (cu participarea proaspătului judecător la CEDO din partea RM).  Oare, pentru asemenea soluţie instanţele economice se fac vinovate şi urmează a fi lichidate? A fost sau nu prejudiciat statul în acest caz? Este prejudiciat, în general, un debitor cînd se constată datoria acestuia? 

În realitate, nu instanţele judecătoreşti sunt protagoniştii celor mai multe cazuri de condamnare a Republicii Moldova la CEDO. Încălcarea dreptului la un proces echitabil pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti este cel mai des întîlnit articol de condamnare. Deci, ca număr, cel mai des, drepturile fundamentale sunt încălcate în cadrul Ministerului Justiţiei.

Considerăm că pentru a atinge scopul care şi l-a pus Guvernul de creare a unui mecanizm suficient de a garanta independenţa justiţiei şi respectarea drepturilor omului (prin lichidarea instanţelor specializate), totuşi, nu a fost găsită soluţia corectă. Proiectul de lege vizat nu va contribui la crearea acestui mecanizm. Noua viziune a organizării judecătoreşti, posibil, nu numai va împiedica acest mecanizm, dar, cel mai probabil, va fi obţinut un rezultat tocmai invers.

Soluţia găsită de Ministerul Justiţiei nu este una bine găndită şi argumentată, ci mai degrabă produce impresia unei vendete( răzbunări personale a unor demnitari cu interes privat) cu substituirea tezei. În acest context, menţionăm că nici fotbaliştii, impulsivi din fire, nu au demonstrat vreodată intenţia de a lichida arbitrii pentru faptul că aceştia „şi-au demonstrat ineficienţa şi justificarea logică”, chiar dacă calitatea lucrului arbitrilor sportivi este permanent criticată, ca regulă, de perdanţi.

Este important de rematcat, că unele din cauze cu aspect economic, dar şi de altă natură(civilă,penală ş.a.) care au ajuns a fi pierdute la CEDO au fost judecate şi de Plenul Curţii Supreme de Justiţie, unde majoritatea o constitue judecătorii din Colegiul Civil şi de contencios administrativ şi Colegiul penal, şi respectiv ponderea judecătorilor din Colegiul Economic nu este una hotărîtoare în procesul votării hotărîrilor.

Statistica Republicii Moldova, în contradictoriu cu opinia Ministerului Justiţiei, demonstrează necesitatea instanţelor economice:

Astfel, în anul 2007 în instanţa economică de circumscripţie au parvenit 6082 dosare, în anul 2008 – 7933 dosare, ceea ce reprezintă cu 30,4% mai mult decît în 2007. Doar în decursul primelor 9 luni ale anului 2009, în Judecătoria Economică de Circumscripţie au parvenit 8019 dosare. La începutul anului 2009, în această instanţă încă nu erau examinate 3171 de cauze primite în procedură în perioada anterioară (pentru comparaţie, la începutul anului 2008 nu erau examinate 1661 cauze). În asemenea circumstanţe, se poate declara cu certitudine că pînă la sfîrşitul anului numărul dosarelor se va dubla comparativ cu anii precedenţi. Menţionăm că, numărul dosarelor a crescut îndeosebi în ultimele săptămîni. Cancelaria acestei instanţe nu reuşeşte să-şi desfăşoare în ritm normal activitatea, deoarece încontinuu înregistrează acţiunile justiţiabililor. Nu putem să nu facem legătura dintre conferinţele de presă ale Ministrului Justiţiei şi această reacţie a agenţilor economici care se grăbesc să depună acţiunile pînă la implementarea concepţiei de lichidare a instanţei economice. Asemenea comportament al justiţiabililor nu exprimă oare votul de încredere acordat instanţei economice?

Pentru a înţelege ce volum de lucru este în instanţa economică trebuie de menţionat că în aceasta activează doar 12 judecători, fiecăruia revenindu-i circa 932 dosare parvenite doar în primele 9 luni ale anului 2009. Această sarcină este majorează cu numărul dosarelor neexaminate, parvenite în perioada precedentă. Este evident necesară mărirea numărului de magistraţi în această instanţă, dar nicidecum nu lichidare.

Instanţele de drept comun, de asemenea, sunt supraîncărcate. Astfel, în 2008 aceste instanţe au primit spre examinare 53494 dosare civile, ceea ce reprezintă cu 5,8% mai puţin ca în 2007. Deşi, numărul dosarelor neexaminate la începutul anului 2009 a crescut comparativ cu începutul anului 2008 cu 25,8%.

Referitor la calitatea examinării dosarelor în instanţa economică, menţionăm că în anul 2008 de către Judecătoria Economică de Circumscripţie au fost soluţionate 4574 cauze cu pronunţarea hotărîrii din care au fost anulate 232 hotărîre, ceea ce reprezintă 5,01%, şi au fost modificate modificate 131 hotărîri, adică 2,9%. Pentru comparaţie, în anul 2008, în instanţele de drept comun au fost pronunţate 40591 hotărîri, din care au fost anulate 2374 hotărîri, ceea ce constituie 5,8%, iar 338 hotărîri – 0,8%, au fost modificate.

 În viitor, odată cu creşterea activităţii economice, evident, trebuie să ne aşteptăm la creşterea şi mai mare a litigiilor economice. Deci, discuţiile trebuie purtate nu în vederea lichidării instanţelor specializate, ci dimpotrivă, în vederea creşterii potenţioalului lor prin mărirea numărului de judecători în acdrul acestor instanţe, prin înfiinţarea noilor instanţe economice de circumscripţie în municipiile Bălţi şi Cahul, eventual şi în oraşele Comrat şi Bender. Asemenea perspectivă ar soluţiona şi problema comodităţii pentru unii agenţi economici, şi cea a calităţii actului de justiţie.

Concluzie provizorie:

Dacă, prin absurditate,  se va purcede la lichidarea instanţelor specializate iar condamnările ulterioare la CEDO se vor datora, în exclusivitate, prestaţiei proaste a instanţelor de drept comun , se va iniţia oare şi lichidarea acestora? Dacă e să urmăm „logica” autorilor proiectului, atunci se impune o singură concluzie – da!

R E Z U M A Tla CEDO au avut la bază diverse motive, inclusiv inefecienţa în activitatea Parlamentului, Guvernului, Curţii Constituţionale, Ministerelor, , instanţelor judecătoreşti (ca un sistem judiciar unic), Procuraturii. Însă, nimănui nu-i va trece prin raţiune (dacă ea există cu adevărat) ideia să lichideze aceste instituţii democratice a statului. Prin urmare tentativa cu privire la lichidarea instanţelor specializate economice nu urmăreşte scopul declarat, dar are cu totul alt raţionament şi acest obiectiv este străin interesului naţional privind consolodarea statului de drept şi asigurarea reală a independenţei puterii judecătoreşti proclamate în Constituţia Republicii Moldova.    F I N A L :  Condamnările

Suntem conştienţi, ba mai mult chiar, am semnalat în repetate rînduri, că există multe pretenţii privind activitatea acestor instanţe. Conducerea puterii judecătoreşti acordă atenţie sporită pentru înlăturarea neajunsurilor şi redobîndirea încrederii societăţii în justiţie. Dar, în această nobilă misiune de creştere a profesionalismului judecătorilor şi asigurare a independenţei lor, de înlăturare a celor incompetenţi şi corupţi, şi, respectiv, de protecţie a drepturilor fundamentale ale justiţiabililor, avem nevoie de susţinerea organului legislativ şi a celui executiv, şi nicidecum nu de o luptă cu aceste puteri.  

Anexă: Raportul de expertiză nr.408 din 03.11.2009 al Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei.

 Cu deosebit respect,

 Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie         Ion Muruianu